- rãrúnchi
- s. m., pl. rãrúnchi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rãrúnchi
Look at other dictionaries:
rărunchi — RĂRÚNCHI, rărunchi, s.m. (pop.) 1. Rinichi. ♢ expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalităţii, al sensibilităţii); p. ext.… … Dicționar Român
rinichi — RINÍCHI, rinichi, s.m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului şi ale animalelor superioare, care secretează şi excretează urina şi care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavităţii peritoneale, de fiecare parte a coloanei… … Dicționar Român
boglar — BOGLÁR s. (bot.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzişoară. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul cocoşului. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime boglár s. m. (sil. glar), pl. boglári … Dicționar Român
iie — iíe, iii, iiuri, s.f. şi n. (înv.) 1. Moalele burţii la vite; flămânzare, deşert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; guşă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimţ, rărunchi, viscere. 4. Chişiţa calului. Trimis de claudia, 12.03.2009.… … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
rânzişoară — RÂNZIŞOÁRĂ s. v. boglar, coada vacii, cre ţuşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rânzişoáră2 s.f. (reg.) floare broştească; rărunchi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
seu — s.n. Grăsime animală obţinută din ţesuturile grase ale bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar, în alimentaţie. ♦ fig. Avere, bogăţie, bunăstare personală. ♢ expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce… … Dicționar Român
untişor — UNTIŞÓR, untişori, s.m. (bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase şi lucioase, care se consumă ca salată; grâuşor, sălăţea (Ranunculus ficaria). 2. (reg.) Untul vacii. – Unt + suf. işor. Trimis de… … Dicționar Român
şale — ŞÁLE s.f. pl. 1. Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă şaua pe cal. – lat. sella Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞÁLE s. pl.… … Dicționar Român
